daca am fi nevoiti sa scriem toate rautatile cu care ne intalnim zilnic, cred ca o saptamana intreaga nu ar fi suficienta pentru a scrie fara incetare tot-tot…sa incep cu rautatile din mijloacele de transport, cu cele din cadrul colegilor de serviciu, cu asa-zis prietenii,sau cu cele chiar din familiile noastre?? ideea e ca sunt atat de dezamagita de EGOISMUL si rautatea umana incat as vrea sa afle si altii…si daca simti si tu acelasi lucru,inseamna ca ar cam fi timpul sa facem ceva in acest sens,nu?
Mi-ar placea la nebunie sa pot da nume, sa pot exemplifica, insa nu mi-ar aduce nici un beneficiu…insa nu pot sa nu trec cu vederea peste frustrarea pe care o resimt… oare de unde apare egoismul? oare ce sta la baza acestui sentiment? cumva frustrarile sau anumite lucruri resimtite in copilarie? oare oamenii cu care interactionezi te fac sa devii ceea ce esti azi? oare de ce societatea asta are inoculata ideea ca daca ai ceva de zis…iar ceea ce zici nu-i convine celuilalt..mai bine taci?? de ce nu pot fi oamenii atat de curajosi incat sa aibe curajul de a spune ” te ascult,spune-mi ce te deranjeaza la mine”, ca apoi sa aiba intelepciunea chiar de a te asculta si chiar a reflecta la feed-back-ul pe care i-l oferi?? oare tocmai din egocentrism si o mandrie absurda si idioata??
ma gandesc la acea mama care are un singur copil si ar face orice pentru fericirea lui…si-ar da si ultima ei haina de pe ea pentru ca puiul ei sa aibe tot ce isi doreste…
ma gandesc la acea prietena adevarata care te ajuta neconditionat si fara costuri…
ma gandesc la acea colega care atunci cand vede ca ai o zi ingrozitoare face ea si treaba ta, iar pentru asta nu se duce sa ii spuna sefului ca azi tu ai facut totul…
ma gandesc la acel om din metrou care vede ca esti alba la fata si mai ai putin si lesini,iar el se ridica si te invita sa stai jos pe scaun…(am intalnit in cei 24 de ani pe care ii am un singur barbat care atunci cand a vazut ca stau in picioare in fata lui in metrou si cu o mana ma tineam de bara, cu cealalta tineam haina, geanta si o carte…chiar s-a ridicat si mi-a spus “haide si stai jos”.-cred ca a fost cea mai placuta replica pe care o auzisem pana la acea ora in acea zi)…
si totusi…intalnim zilnic mame care se pun pe ele mai presus decat propriul copil, intalnim zilnic colege de birou care azi se prefac a fi minunate si cu prima gafa facuta sa te “toarne” la conducere, intalnim din nefericire zilnic barbati burtosi care isi aseaza slana si putoarea pe scaunele din metrou si poate tu esti in acea zi ingrozitoare a lunii in care simti ca ti-ai smulge si parul din cap numai sa ajungi odata acasa, vom intalni din nefericire zilnic toate aceste lucruri si in continuare…iar noi ce facem? NIMIC.stam si privim toate astea din jurul nostru,dar “ssssshhhhh, nu comenta”-ca nu se stie pe cine superi sau cine iti trage vreun pum in gura!!
Eu efectiv nu mai vreau…vreau sa pot spune ce gandesc, vreau sa pot spune cand observ o nedreptate, vreau sa pot spune cand nu mi se pare ceva corect…poate nu voi schimba nimic…dar lume…lasati-ne pe noi,aia mai curajosii…sa SPUNEM CE GANDIM!!
